Decembrie 1989: Concomitent cu frământările anticomuniste apărute în marile orașe ale țării, credincioșii ce așteptau un astfel de moment, în frunte cu pastorul Vasile Buliga, au simțit că e timpul să înceapă a se aduna, chiar dacă nu existau documente oficiale de autorizare. Locația fusese pregătită de mai mulți ani prin sacrificii majore pe strada George Coșbuc la numărul 4. Noul grup se autointituleaza Biserica Speranța.

Anul 1990: Se realizează treptat amenajări interioare pentru a crea condiții de adunare credincioșilor ce se înmulțeau. Sala se mărește de la o încăpere mică, mărginită de suprafața actuală a balconului, la un spațiu mult mai larg.

Anii 1990-1993: Se pun bazele slujirii în biserica Speranța. Oameni inimoși se dedică slujirii. S-au oficiat primele acte de cult , se formeaza corul mixt sub bagheta fratelui Ștefan Chibici și se pun bazele lucrării cu copiii sub îndrumarea tinerei Mihaela Ceornodolea. În tot acest timp, se finalizează ultimele lucrări de amenajare a sălii de adunare și se consolidează unitatea credincioșilor.

Noiembrie 1993: Clădirea bisericii este atacată cu pietre de studenții seminarului ortodox din apropiere. La vederea distrugerilor, pastorul Vasile Buliga cade, este dus la spital, unde moare peste câteva zile. La înmormântarea lui participă și Alecsie Vamvu, delegat din partea conducerii Cultului Penticostal.

Aprilie 1994: Durerea despărțirii a persistat în sufletele credincioșilor. Timp de mai multe luni se caută un nou lider. Demersul este cu atât mai anevoios cu cât este greu să găsești un alt bărbat cu calități deosebite, ca ale pastorului decedat. Din lista cu potențialii succesori se desprinde Corneliu Tuchlei, un bărbat tânăr dedicat deja lucrării radioului creștin ce emitea în orașul Suceava. Este ordinat diacon și mai apoi prezbiter cu participarea fraților Constantin Macoveiciuc, președintele filialei, și Emil
Bulgăr de la București din conducerea Cultului.

Anii 1994-2002: Biserica Speranța crește spiritual și numeric. Au loc numeroase evenimente cu efect pozitiv în consolidarea credincioșilor și evanghelizarea celor nemântuiți. In anul 1994 se pun bazele lucrării de tineret prin dăruirea tânărului Virgil Croitor. Treptat, apare orientarea spre împlinirea unei noi nevoi, în satele fără credincioși penticostali. Astfel, se începe asistarea spirituală a bisericii din Fântânele și debutează o lucrare de pionierat la Dragoiești unde se construiește o casă de rugăciune cu ajutorul fraților din mai multe comunități. Bucuriile și greutățile se împletesc și se împărtășesc deopotrivă. În această perioadă se înregistreaza pentru prima data decizii ale unor membri de a părăsi comunitatea locală pentru a se muta în biserici mai noi. O categorie aparte este reprezentata de mulțimea celor ce se stabilesc în diaspora alăturându-se bisericilor românești din lume.

Septembrie 2002: Familia Tuchlei părăsește biserica locală și țara pentru a se muta defintiv în Australia. Lipsa unui succesor anunțat din timp stârnește controverse și întrebări fără răspuns. Istoria se repetă.

Februarie 2003: Pastorul Nicolae Sofronie mijlocește ordinarea fratelui Teodor Buliga în slujba de prezbiter. Participă la acest eveniment pastorii: Aurel Gherasim, Vasile Duciuc și prezbiterul Cantemir Ciobanu. Starea de normalitate revine treptat, părtășia refăcându-se în timp. Intervenția divină în vremuri tulburi nu a întârziat. În vara anului 2003, un grup de tineri au început a se aduna săptămânal la rugăciune. Dumnezeu a binecuvântat eforturile lor cu o revărsare specială de Duh Sfânt ce a transformat multe vieți.

Octombrie 2005: Inima dirijorului Ștefan Chibici este frământată de dorința de a sluji mai eficient la evenimentele în aer liber. Nevoia aceasta naște o nouă viziune: corul bărbătesc. Lucrarea aceasta avea să fie un ambasador de nădejde al bisericii, corul bărbătesc slujind în timp la evenimente variate din biserica locală cât și în alte localități din țară și de peste hotare.

Septembrie 2006: După mulți ani de funcționare, clădirea bisericii are nevoie de o renovare amplă. Frații implicați în acest proiect constată că nevoile sunt mult mai mari decât s-a estimat ca timp și investiție. Este desemnat diriginte de șantier fratele Costică Grig. Din clădirea veche rămân în picioare doar trei pereți și balconul. Se reface complet acoperișul, se sapă demisolul și se mărește sala. Programele de închinare se reiau în luna Noiembrie la demisol. Sărbătoarea deschiderii noii așezări coincide cu împlinirea a 17 ani de existență a bisericii Speranța.

Aprilie 2007: Pe fondul lipsei de slujitori, pastorul Tudor Buliga propune adunării generale promovarea a 5 bărbați în slujba de diacon. Astfel, în seara zilei de 15 aprilie, sunt ordinați diaconi frații: Lucian Neagu și Costică Grig pentru biserica locală precum și fratele Titi Piftor pentru biserica din Fântânele, fratele Ionel Bîrîiac pentru biserica din Drăgoiești și fratele Lucian Roznovan pentru biserica din Corlata. Au participat la acest moment de consacrare mai mulți pastori din zonă împreună cu fratele Costache Șerban, președintele comunității regionale de Suceava.

Decembrie 2008: Ca urmare a dedicării în slujirea atribuită, după votul pozitiv al adunării generale, în prezența mai multor pastori, cei 5 frați diaconi au fost promovați în slujba de prezbiter. S-au remarcat special oaspeți de departe: președintele comunității de București, Nelu Bochian, alături de vicepreședintele comunității de Suceava, Liviu Axinte. La solicitarea expresă a pastorului Buliga, slujba de ordinare a fost condusă de fratele Costache Șerban.

Anii 2009 – 2012: Provocările noului secol nu au corespondent în trecut. Criza financiară nu pare sa aibă un efect spiritual benefic asupra credincioșilor. Adevărații copii ai lui Dumnezeu rămân statornici, o priveliște pentru lumea spirituală.

Iunie 2012: Fratele Heinz Bossi, vicepresedinte al organizației penticostale naționale din Elveția a fost invitat să participe la ordinarea fraților Daniel Mitrea și Liviu Sofronie în slujba de diacon. Concomitent acestei sărbători, adunarea generală a validat propunerea pastorului Teodor Buliga de promovare a prezbiterului Lucian Neagu ca pastor asistent. Numărul bărbaților promovați ca slujitori în biserica Speranța în ultimii 5 ani se ridică la 7.

August 2012: Numărul copiilor bisercii este tot mai mare iar spațiul destinat lor, neîncăpător. Vecinul adunării, fratele Ilie Apetrei, unul din membrii fondatori, a dăruit spațiul de la demisolul locuinței personale în folosul lucrării copiilor. Membrii adunării s-au mobilizat exemplar în jurul fratelui Costel Bucșă iar la începutul lunii Octombrie școala dumincală s-a mutat in doua încăperi nou renovate și dotate corespunzător.