Sunt oameni pe care Dumnezeu îi pune în viața noastră cu scopul de a ne face mai buni. Sunt oameni, apropiați nouă, pe care nu îi ințelegem atunci când fac ceva ce noi n-am face. Îi considerăm, în cel mai bun caz, ciudați.

De multe ori m-am întrebat: cum poate ea să se bucure așa de mult din toată nimica? Sau de ce face el, de atâta timp, ceea ce face, atunci când nimeni nu apreciază asta?

Ei sunt nbso oamenii de care vorbesc. Oamenii puși de Dumnezeu ca să ne facă pe noi mai buni. Prietena care îmi arată că încă merită să te bucuri pentru lucrurile mici ale vieții, dar nu așa cum se bucură oamenii mari, ci cu o bucurie din aceea de copil, sinceră. Prietenul care a ajuns la indelunga răbdare, și nu obosește nicicând în a face binele, pentru că știe că Cineva, acolo sus, îl vede.

Pe acești oameni din viața noastră nu trebuie să îi uităm și trebuie să îi prețuim la adevarata lor valoare.

Doamne, iți mulțumesc pentru fiecare om pe care l-ai pus alături de mine pentru că, într-un fel sau altul, mă face un om mai bun!