De cele mai multe ori, pentru a putea merge mai departe, trebuie să facem un pas înapoi. Pentru a avea o imagine de ansamblu. Pentru a avea o altă perspectivă. Pentru a ne reaminti de unde am pornit şi unde trebuie să ajungem. Şi, cel mai important, pentru a vedea dacă drumul care leagă cele două puncte, originea şi destinaţia, este cu adevărat cel potrivit. Nu trebuie să alegem întotdeauna drumul cel mai scurt. Uneori, drumul mai anevoios şi care ne costă mai mult ne ajută să apreciem mai mult atingerea destinaţiei.

Dar să revenim la a face un pas înapoi. De ce este necesar? Pentru că, uneori, suntem atât de aproape de destinaţie încât pur şi simplu nu o vedem. Un pas înapoi ne oferă o imagine mai de ansamblu. De ce un zugrav care tocmai a terminat un perete se dă mai în spate şi cercetează peretele în întregime? Pentru că, de aproape, fiecare zonă pare să aibă aceeaşi culoare, dar per total e posibil ca nuanţele să varieze. Şi atunci el ştie că este nevoie doar de câteva retuşuri.

Ai încercat vreodată să te urci undeva sus şi să priveşti spre pământ? De acolo de sus, indiferent că este vorba despre un turn, un balcon sau chiar un avion, lucrurile se văd cu totul altfel. Totul pare mai mic: oamenii sunt mai mici, clădirile de asemenea. Detalii cu totul neobservate aici jos îşi pun amprenta pe imaginea de ansamblu. Aşa, privind de sus, ne dăm seama cât de mici şi de neînsemnaţi suntem. Şi de cele mai multe ori uităm acest lucru.

E bine să priveşti din când în când, de sus, imaginea de ansamblu. Vei vedea cât de mici sunt oamenii cu adevărat. Uneori chiar nici nu se văd. Şi totuşi, Dumnezeu ne vede atât de mari şi de însemnaţi, încât a permis ca Fiul Său să moară pentru întreaga omenire. Însă, Slavă lui Dumnezeu, Hristos a înviat!